În ciuda unui an problematic, în care s-au resimțit absențe și incertitudini și în industria cinematografică (întreruperea festivalurilor de film, a premiilor, a producțiilor), am avut totuși parte de diferite subiecte și povești care au contribuit pozitiv la evadarea din cotidian. Așadar, urmează câteva recomandări de final de an.

În materie de lungmetraje de ficțiune, câteva titluri mult-așteptate și discutate s-au lansat anul acesta, printre care „Corpus Christi” (r. Jan Komasa), un film polonez ce exploatează o dramă individuală plasată într-un context rural, industrial din Polonia și modul în care protagonistului Daniel nimic nu-i poate sta în Cale – și anume menirea de a fi preot într-o comunitate ancorată în ritualuri și tradiții arhaice. „I’m Thinking of Ending Things” (r. Charlie Kaufman) este un alt film spectaculos, în care Kaufman livrează un scenariu complex, alături de interpretări remarcabile ale celor doi protagoniști, Jesse Plemons și Jessie Buckley. Scenografia, decorurile, costumele compun un univers cu totul inedit, amintind pe alocuri the „Eternal Sunshine of The Spotless Mind”. „Swallow” (r. Carlo Mirabella-Davis) este o altă surpriză a anului, o dramă cu elemente experimentale, cu un subiect original și cu o imagine foarte bine controlată. Hirokazu Koreeda lansează cel mai nou film, o co-producție franțuzească „La vérité”, alături de o serie de actori de top, Catherine Deneuve, Juliette Binoche, Ethan Hawke, care reușesc să construiască o dramă familială și socială puternică.

În ceea ce privește filmul horror, există câteva titluri importante lansate în acest an, în care producțiile grandioase au câștigat mai mult teren în fața celor found-footage, cum ar fi „The Lodge” (r. Severin Fiala, Veronika Franz), în care Riley Keough creează un rol remarcabil – o poveste în care timpul și spațiul devin incerte și în care, din nou, personajele interpretate de copii reușesc să livreze o tensiune inconfundabilă în filmul horror. Încă un titlu mult-așteptat lansat în 2020 este „Relic” (r. Natalie Erika James), în care cineasta explorează un univers centrat în jurul a 3 femei – fiică, mamă și bunică – bântuite de o formă de demență care le va invada spațiul fizic și cel mental. Însă, există și o excepție surprinzătoare a anului, în materie de horror, și anume un found-footage realizat și lansat în timpul pandemiei, numit „Host” (r. Rob Savage) – o poveste clădită în jurul a 6 prietene în timpul unei ședințe de spiritism pe Zoom, care va scăpa de sub control. Deși „zona digitală” a found-footage-ului e una previzibilă, prin accesarea platformelor de socializare și a camerei web, Savage reușește să aducă în focus totuși un element neașteptat – crearea unui found- footage cu iz post-apocaliptic (prin interdicția reală de a părăsi locuințele în contextul pandemiei), fapt ce transformă implicit ficțiunea într-una și mai identificabilă și palpabilă pe alocuri.

„Sorry We Missed You” (r. Ken Loach), „Ema” (r. Pablo Larraín), „Young Ahmed” (r. Jean- Pierre Dardenne, Luc Dardenne), „Never Rarely Sometimes Always” (r. Eliza Hittman) sunt doar

câteva alte titluri care au stârnit interes prin expunerea unor drame individuale puternice sau a unor drame sociale pline de substanță, prin teme precum adopția, sarcinile nedorite, tematici religioase, sistemul social britanic și problematica job-urilor. „Beanpole” (Kantemir Balagov) e o altă poveste care expune Leningradul în celui de-al doilea Război Mondial – un oraș devastat în care oamenii caută o fărâmă de speranță pentru a-și reconstrui viața deasupra ruinelor. „On the Rocks” (r. Sofia Coppola), „Nomadland” (r. Chloé Zhao), „Another Round” (r. Thomas Vinterberg), „Saint Maud” (r. Rose Glass) și „Malmkrog” (r. Cristi Puiu) sunt alte filme așteptate ale finalului anului 2020.

În materie de film documentar, s-au lansat și anul acesta o serie de titluri controversate, fie că vorbim despre „The Social Dilemma” (r. Jeff Orlowski) care explorează puternicul impact al rețelelor de socializare, prin intermediul unor experți în tehnologie, alarmați la rândul lor de uneltele pe care ei înșiși le-au creat, fie că vorbim de „David Attenborough: A Life on Our Planet” (r. Alastair Fothergill, Jonathan Hughes, Keith Scholey), un documentar de impact, în care actor principal este însuși Attenborough și povestea sa de viață pe parcursul a celor 94 de ani, timp în care a observat evoluția mediului înconjurător și s-a implicat direct în tot ceea ce înseamnă soluții de prevenire a degradării totale a lumii naturale. Acest documentar explorează perspectiva unui martor și își propune să tragă un ultim semnal de alarmă, de această dată vital. „I Am Greta” (r. Nathan Grossman) este un alt documentar mult-așteptat, care expune viziunea activistei Greta Thunberg asupra problemelor majore ale mediului înconjurător și lupta sa de a fi ascultată de către oamenii de știință. „Kiss the Ground” (r. Joshua Tickell, Rebecca Harrell Tickell) este un alt documentar ce merită investigat și care urmărește un grup de activiști, fermieri, oameni de știință și politicieni care se unesc într-o grupare mondială numită „Regenerative Agriculture” care ar putea produce schimbări benefice majore asupra climatului, asupra apei și a alimentației.

În materie de seriale de televiziune, mini-serii sau serii limitate, în acest an s-au lansat o varietate de povești care au reprezentat un mare succes comercial, fie că vorbim despre continuarea unor sezoane, fie că vorbim despre povești singulare într-un număr limitat de episoade. „Unorthdox” (r. Anna Winger) reprezintă povestea unei familii evreice ultra-ortodoxe, centrată asupra unei tinere care evadează din acest sistem în speranța unei vieți noi. „Unbelievable” (r. Susannah Grant, Michael Chabon, Ayelet Waldman) este o altă dramă individuală profundă care marchează povestea unei serii de abuzuri și a modului în care sistemul american de justiție funcționează. În același registru, „When They See Us” (r. Ava DuVernay) propune povestea a patru adolescenți condamnați pe nedrept pentru o crimă în Central Park și modul în care vor ispăși pedepsele pentru crima necomisă, ambele titluri menționate anterior fiind bazate pe povești reale. Mai departe, „The Undoing” (r. David E. Kelley) a stârnit un adevărat succes comercial, fiind un thriller cu o suită de twists and turns care țin spectatorul aproape, în timp ce „The Queen’s Gambit” (r. Scott Frank, Allan Scott) a fost o altă surpriză a anului. „Little Fires Everywhere” (r. Liz

Tigelaar) este o altă serie dramă-thriller, care evidențiază modul în care, într-o aparentă comunitate americană bine-închegată, totul se poate schimba, dărâma brusc și imprevizibil. Atât „The Undoing”, cât și „Little Fires Everywhere” urmează un pattern cel mai bine identificat și teoretizat în Big Little Lies (2017-2019). Într-un alt registru, dar la fel de bine receptat la nivelul audiențelor, a fost horror-ul „The Haunting of Bly Manor” (r. Mike Flanagan). Flanagan continuă seria poveștilor bântuite, după succesul receptat în urma „The Haunting of Hill House” (2018). „Normal People” (Element Pictures&Hulu) este o serie limitată irlandeză, ce reliefează povestea de dragoste și de prietenie autentică dintre doi tineri și modul în care străbat aceleași frământări, depresii severe, problematici comune despre modul în care văd diferit lumea. Nu în ultimul rând, o altă serie al cărei sezon 2 s-a lansat în anul 2020 este „After Life” (r. Ricky Gervais) – care expune modul în care Tony încearcă să facă pace cu drama imensă pe care o străbate și începe să lupte pentru viață. Gervais construiește întreg acest univers într-o localitate mică britanică, în care există foarte bine înrădăcinat spiritul comunității. Sarcasmul, cinismul, dar și bunătatea lui Tony aduc o nouă perspectivă și un alt tip de poveste, mai puțin exploatate până acum.

Acestea sunt doar câteva dintre titlurile care au apărut în acest an – există multe alte producții ce merită privite atent, mai ales în materie de seriale – anul acesta fiind prolific la nivel de consum. Așadar, această listă de recomandări poate contribui la descoperirea și a altor filme ce merită atenție, so, spor la căutare&vizionare! 🙂

Text scris de ILINCA STRATON