Deloris Wise: You keep listening to those footsteps, baby. That’s me coming to bring you home.

Bazată pe o poveste reală și câștigătoare a două premii Emmy, mini-seria „When They See Us” realizată de către Ava DuVernay reușește să creeze o mare revoltă în spațiul american actual. Injustiția la care sunt supuse persoanele de culoare, lipsa egalității sociale, palierul politic ce îl implică pe președintele Americii, Donald Trump – în acea vreme, dezvoltator imobiliar în Manhattan (ce susținea reintroducerea pedepsei cu moartea), vor fi câteva dintre temele esențiale dezbătute în aceste 4 episoade, lansate în anul 2019.

19 aprilie 1989 este ziua în care viețile adolescenților din Harlem, Kevin Richardson (Asante Blackk), Antron McCray – Tron (Caleel Harris), Yusef Salaam (Ethan Herisse), Raymond Santana Jr. (Marquis Rodriguez) și Korey Wise (Jharrel Jerome) se vor schimba radical pentru următorii ani (sentințele acestora au durat între 5 și 15 ani).

Doi bicicliști vor fi atacați în Central Park în noaptea de 19 aprilie de către câțiva adolescenți. În mijlocul acestui eveniment, „The Central Park Five” vor fi prinși, arestați și traumatizați fără niciun temei legal, ci doar prin prisma prezenței lor în parc, în acel moment – acesta va fi punctul de pornire al haosului ce se va instala. Concomitent cu acest eveniment, o fată este molestată și violentată într-o altă parte a parcului, fără să existe indicii clare cu privire la conexiunea dintre cele două evenimente. Dintr-un număr de 30 de copii posibil suspecți, patru (Kevin, Tron, Yusef și Ray) vor „corespunde cerințelor” detectivilor ce investighează cazul, iar al cincilea (Korey) va veni la poliție, doar pentru a-și susține prietenul – Korey fiind singurul care nici măcar nu fusese în acea seară, în parc. Aceștia vor fi interogați timp de 18 ore, privați de somn, de hrană, hărțuiți fizic, verbal și psihic, forțați pentru a spune ceea ce vor detectivii să audă, doar cu promisiunea eliberării lor temporare. Aceștia sunt interogați pe tot parcursul timpului, în lipsa unui tutore legal – toți cei patru fiind minori, în timp ce Korey, singurul care avea 16 ani, va avea o altă traiectorie ce va presupune cel mai lung și greu proces.

Așadar, adolescenții se vor cunoaște, pentru prima dată, într-o celulă, realizând traumele comune la care au fost supuși. Poliția din New York va mușamaliza prin toate formele acest caz, ce urma să producă multă vâlvă și la nivel politic – deși nu există niciun singur indiciu real care să ducă la vinovăția acestor adolescenți, detectivii cazului preferă să îi închidă pe cei patru băieți doar pentru a preveni ideea eliberării unui potențial vinovat – cazul fetei abuzate, Trisha Meili (Alexandra Templer), întâmplându-se în contextul unui an în care numărul violurile și al abuzurilor crescuse semnificativ. Mini-seria va prezenta și concluzia cazului, cu un salt în timp al celor cinci bărbați ce se reîntorc acasă, trăind repercusiunile absenței lor din societate.

Povestea este distribuită în patru episoade tensionate, ce urmează firul cronologic al faptelor. Construcția narativă este una lineară, convențională, realistă, reconstituind acest fapt real ce a generat atât de multe controverse. La nivelul reprezentării, există o serie de subtilități ce invocă egalitatea de șanse și dialogul dintre albi și afro-americani. O parte dintre detectivii ce au investigat cazul sunt reprezentați într-un mod grotesc, în timp ce există și latura contrară – doi detectivi ce observă conștienți mușamalizările cazului, însă sunt mult prea vulnerabili pentru a se impune clar. Pe tot parcursul serialului, se remarcă o încercare către obiectivitate la nivelul reprezentării – intenția este nu de a generaliza, ci de a nuanța modul în care acest caz s-a desfășurat. Însă, conform autoarei Sarah Burns, cea care a documentat timp de zece ani acest caz, există câteva obiecții vizavi de adaptarea regizoarei. Burns aduce câteva note de subsol adaptării, mai ales în ceea ce privește „licența poetică/artistică” a lui DuVernay și nu neapărat o obiectivitate riguroasă. Exemplul lui Burns se referă la secvența în care două dintre detective discută în birou – Elizabeth Laderer (Vera Farmigo) este conștientă de lipsa probelor reale pe care Linda Fairstein (Felicity Huffman) încearcă să le mușamalizeze . În acest caz, Burns afirmă că DuVernay a imaginat o discuție între acestea, fără să existe o rigurozitate a tratării evenimentului real, idealizând un anumit tip de discurs.

Din punct de vedere estetic, în mini-seria „When They See Us” predomină culorile reci, lumina întunecată – mare parte din acțiuni având loc în interior, mai precis în închisori, sugerând un soi de claustrofobie. Există însă și o schimbare estetică în momentul în care bărbații vor reuși să se întoarcă acasă și vor încerca să se reintegreze într-un sistem care îi exclude constant. În aceste secvențe, se optează pentru o cromatică caldă, saturată – ce sugerează o reîntoarcere la normal pentru aceștia. Korey va fi cel ce va petrece cel mai mult timp în închisoare, mai ales în izolare, într-un loc auster, întunecat, claustrofobic, în care acesta va experimenta diferite viziuni – apariția membrilor familiei și rememorarea obsesivă a acelei seri. Există un balans clasic și în ceea ce privește cromatica, montajul, muzica foarte puțin prezentă, în conformitate cu modul în care este reprezentat dialogul dintre „white and black”.

Anul trecut, după lansarea mini-seriei, președintele Trump a fost intervievat cu privire la „The Central Park Five” și la propriile afirmații din 1989 – acesta rămânând consecvent părerilor inițiale.