În majoritatea filmelor, Barcelona este redat ca fiind un oraș extrem de vibrant și colorat, însă în lista alcătuită din cele 3 filme am găsit o diversitate interesantă în ceea ce privește explorarea dimensiunii urbane, printr-un horror found-footage, o comedie romantică și o dramă.
1. [Rec] (2007), r. Jaume Balagueró și Paco Plaza, cu Manuela Velasco, Ferran Terraza, Jorge- Yamam Serrano;
[last lines] Ángela: We have to tape everything, Pablo. For fuck’s sake
La 13 ani de la lansare, [Rec] rămâne unul dintre cele mai complexe filme din sfera deja supra-exploatată a filmului horror found-footage. Precum The Blairwitch Project (1999), filmul scris și regizat de Jaume Balagueró și Paco Plaza marchează un alt punct de cotitură, plasând acțiunea, de această dată, în mediul urban, în interiorul unui complex de apartamente dintr-o Barcelona pe care nu o vedem deloc – exteriorul pare inexistent și imposibil de găsit. Documentând un incendiu ce are loc în această clădire, protagoniștii Ángela Vidal (reporter) și operatorul Pablo vor asista la evenimentele inexplicabile ce se petrec în acest bloc. Direcția estetică în convenție found-footage nuanțează și mai mult caracterul autentic, de la interviurile martorilor (locatarilor din bloc), la trecerea camerei hand-held pe modul infrared, la respirația Ángelei ce pare (fizic) extrem de aproape de spectator, în momentele de maximă tensiune și, nu în ultimul rând, la timpul real.
[Rec] a fost lansat în august 2007 în cadrul Venice International Film Festival, iar din punctul de vedere al receptării generale, [Rec] a avut un real succes.
2. Vicky, Cristina, Barcelona (2008), r. Woody Allen, cu Rebeca Hall, Scarlett Johansson, Javier Bardem, Penelope Cruz;
Narrator: During the conversation, an awkward moment occurred.
Lansat în 2008, filmul a avut un real succes, atât în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, cât și în cadrul Premiilor Oscar, unde Penelope Cruz a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Mariei Elena.
Două americance (Rebecca Hall, Scarlett Johansson) pleacă în vacanță în Barcelona unde ajung să-l cunoască pe un celebru pictor Juan Antonio (Javier Bardem) ce tocmai a divorțat. Pe rând, ambele se îndrăgostesc de el, ulterior reapare și fosta soție în peisaj (Penelope Cruz), iar într-o manieră tipică autorului, se creează un triunghi amoros complicat, plasat în mijlocul scenei artistice din Barcelona, a cărei exponent este Juan Antonio.
Din nou, Woody Allen reușește să creeze un film cu personaje centrale feminine, portretizate într-un mod extrem de puternic și profund, iar mărcile clasice ale autorului precum existența naratorului, multiplele fire narative sunt prezente și aici, în mijlocul unui oraș extrem de colorat și vibrant.
3. Biutiful (2010), r. Alejandro G. Iñárritu, cu Javier Bardem, Maricel Álvarez, Hanaa Bouchaib. Ana: Dad! How do you spell „beautiful”?
Uxbal: Like that, like it sounds.
În 2011, Javier Bardem câștigă premiul pentru cel mai bun actor în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, urmând ca în același an Biutiful să primească încă 2 nominalizări în cadrul Premiilor Oscar pentru cel mai bun film străin și cel mai bun actor.
Iñárritu creează o dramă profundă în centrul căreia se află Uxbal, un tată relativ singur, cu probleme financiare care află că suferă de cancer terminal, însă are o abilitate extraordinară de a se conecta cu cei ce mor, precum un medium. Toate acestea se petrec într-o parte marginală a Barcelonei, într-un cartier sărăcăcios și decadent, însă focusul rămâne asupra lui Uxbal, a celor doi copii și a soției sale ce se confruntă cu dependența de droguri.
Atât narativ, cât și stilistic, Iñárritu creează o lume identificabilă prin prisma sărăciei cu care se confruntă personajele, însă extrem de empatică – mai ales în relația lui Uxbal cu copiii săi. Apartamentul lor este un loc al siguranței, în care Uxbal, își va petrece ultimele momente ale vieții sale, înainte de întâlnirea metaforică (din acel peisaj de iarnă prezent și la începutul filmului) cu tatăl său.
Text scris de ILINCA STRATON
23 film
