Cities in Movies – Berlin
Climax (Noé, 2019)
Berlin, una dintre cele mai vibrante și dinamice capitale europene, este renumit pentru numeroasele instituții culturale pe care le găzduiește, devenind un centru cultural-artistic esențial pentru o varietate de manifestări artistice – muzică, dans, pictură, film, aici având loc și unul dintre cele mai importante festivaluri de film internaționale, Berlinale.
Fiind o metropolă puternic influențată de zona art-house / experimentală, am alcătuit o listă cu 5 filme lansate cu succes în Berlin.
1. Run Lola Run (1998) – regia Tom Tykwer, cu Franka Potente, Moritz Bleibtreu, Herbert Knaup.
Narrator: Man… probably the most mysterious species on our planet.
Run Lola Run este un film marcant pentru anii ’90, ce reușește să redea un oraș dinamic și haotic prin personajul feminin central, Lola, care aleargă pe străzile Berlinului pentru a face rost de 100,000 mărci nemțești, cu scopul salvării partenerului ei, Manni. Filmul este prin excelență un road-movie și reprezintă o schimbare de paradigmă la nivel cinematografic – de la montajul paralel și dinamic prin jump-cuturi, la muzica tehno experimentală specifică anilor ‘90.
Run Lola Run (Tykwer, 1998)
2. Good Bye Lenin! (2003) – regia Wolfgang Becker, cu Daniel Brühl, Katrin Saß, Chulpan Khamatova.
Alexander Kerner: The future lays in our hands. Uncertain, yet promising.
Octombrie 1989 este momentul în care, în Germania de Est, Christiane, mama lui Alex, suferă un infarct. Urmând o perioadă de 8 luni de comă, aceasta se trezește odată cu căderea zidului Berlinului. Fiind instabilă din punct de vedere medical, orice șoc trebuie evitat. Filmul lui Becker ilustrează modul în care Alex recreează, din punct de vedere scenografic, atmosfera Germaniei de Est, ascunzând orice element de proveniență vestică apărut recent, de la coca-cola, la branduri de haine sau știrile de la TV. Printr-o structură clasică, Becker reușește să creeze o altfel de poveste despre căderea comunismului, într-o notă comică, pozitivă, prin personajul central Alex, relația cu mama sa și modul în care, în 8 luni, se poate schimba radical totul.
3. The Lives of Others / Das Leben der Anderen (2006) – regia Florian Henckel von Donnersmarck, cu Ulrich Mühe, Martina Gedeck, Sebastian Koch.
Paul Hauser: [playing a record because the Stasi have bugged his flat] I foolishly rehearsed my speech for the West in here. Since then, I’ve become very musical.
Câștigător al premiului Oscar în 2007 pentru Cel mai bun film străin, The Lives of Others/ Das Leben der Anderen (2006) plasează spectatorul în 1984, în Germania de Est. Personajul central, Gerd Weisler, ofițer de securitate Stasi primește o nouă misiune ce presupune spionarea unui dramaturg și a amantei sale, bănuiți fiind de planuri subversive la adresa regimului comunist.
Ofițerul Stasi devine obsedat de imaginea celor doi – Donnersmarck utilizează conceptul de voyeurism (des întâlnit la Hitchcock) și efectul Big Brother (The Truman Show) prin care sistemul
opresiv permite controlul total asupra societății. Donnersmarck decupează un episod specific, însă atât de universal pentru tot ceea ce reprezintă acea perioadă.
4. Victoria (2015) – regia Sebastian Schipper, cu Laia Costa, Frederick Lau, Franz Rogowsk.
One City. One Night. One Take.
Victoria (Schipper, 2015)
Având trei șanse decisive, Schipper reușește prin ultima sa dublă să realizeze filmul Victoria printr-un singur plan-secvență, câștigând în 2015, Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin. Victoria, o tânără din Barcelona se mută recent în Berlin, iar într-o singură noapte viața ei se schimbă radical – de la întâlnirea cu gașca de berlinezi într-un club, la jaful unei bănci. Schipper
creează o incursiune în nightlife-ul berlinez printr-o estetică realistă, camera hand-held, acțiunea fiind derulată în timp real – atât la nivel diegetic, cât și în cazul echipei de producție (dubla finală derulându-se între orele 4:20 și 7:00).
5. Climax (2018) – regia Gaspar Noé, cu Sofia Boutella, Romain Guillermic, Souheila Yacoub.
Existence is a fleeting illusion.
Noé explorează prin acest film incursiunea în Infern, prin câțiva coregrafi ce se reunesc într- o hală industrială din Berlin să repete pentru o competiție de dans la care urmează să participe. Prin intermediul Sofiei Boutella (actriță) și a celor 21 de coregrafi, Noé reușește să creeze un univers haotic, al unei lumi upside down, urmând estetica deja recognoscibilă – punctul de vedere subiectiv, camera hand-held și timpul real. Sangria și LSD sunt motivele centrale ce vor marca schimbarea dinamicii filmice și vor da startul coborârii în Infern.
Text scris de ILINCA STRATON
